Auriculă platyhelminthes funcțională

auriculă platyhelminthes funcțională

Avion doborât în Ucraina Melci şi scoici de mare  Mollusca Molustele reprezinta in fauna Marii Negre principalul grup de nevertebrate marine, datorita largii raspandiri, numarului mare de exemplare si faptului ca reprezinta atat sursa de hrana pentru o gama larga de vietuitoare cat si nisa de habitat prin insusi modul lor de viata. Denumirea grupului este data de corpul moale lat.

Tu Dien Cnsh

Uneori in loc de auriculă platyhelminthes funcțională, unele moluste pot prezenta spiculi calcarosi. Morfologie externa Adaptandu-se la cele mai variate conditii de viata, molustele au aspecte auriculă platyhelminthes funcțională structuri diferite, prezentand, totusi, o serie de caractere comune. Corpul unei moluste este alcatuit din cinci regiuni distincte: — capul, anterior, purtand organele de simt, gura cu radula si colierul periesofagian.

Este bine dezvoltat la gasteropode, mai putin dezvoltat la poliplacofore si scafopode, lipseste la bivalve; — piciorul, ventral, diferentiere a tecii musculo-cutanate, servind la locomotie. Este diferit ca forma si marime, ca rezultat al adaptarii la diferitele conditii de mediu. Astfel la gasteropode are forma de talpa iar la bivalve este ca o lama verticala; — masa viscerala, dorsala, formata din stomac, glanda digestiva, inima, celomul, rinichii si gonadele; — mantaua sau pallium, rasfrangere tegumentara, care inconjoara sacul visceral si delimiteaza o cavitate paleala, primitiv posterioara, continand branhiile, anusul, orificiile excretoare si genitale; — cochilia, secretie cutanee a mantalei.

Forma sa este variabila in functie de specie , iar uneori este slab auriculă platyhelminthes funcțională sau chiar absenta. Se disting doua forme fundamentale in habitusul molustelor: — axa longitudinala lunga, gura si anusul la cele doua extremitati, cea dorso-ventrala scurta solenogastre, poliplacofore, monoplacofore, bivalve ; — paraziți sper dorso-ventrala mai lunga decat cea antero-posterioara scafopode, cefalopode, gasteropode.

Masa viscerala se bolteste dorsal si in ea patrunde intestinul, curbat in forma de V, anusul deschizandu-se in cavitatea paleala.

auriculă platyhelminthes funcțională

Cochilia, dorsala, acopera masa viscerala, iar opus se afla capul si piciorul scafopode, cefalopode. La gasteropode, fenomene secundare din ontogeneza duc la rasucirea asimetrica a cochiliei si a masei viscerale deasupra capului. Organizare interna Epiderma este ciliata si glandulara, mucusul secretat servind la alunecarea pe substrat. Teaca musculo-cutanata se constituie ventral intr-un picior, primitiv cu aspect de talpa pentru tarare si specializat in cursul evolutiei la diferitele moduri de viata.

porumb helminthosporium turcicum

Prezenta cochiliei determina diferentierea muschilor retractori, rasfirati in picior si fixati pe cochilie, servind la retragerea piciorului si a capului in interiorul acesteia. Muschii sunt constituiti din fibre netede cu dispozitie helicoidala, dand aparenta unei striatiuni. Sistemul nervos este reprezentat de un plex subepitelial legat de teaca musculo-cutanata, unul profund, al organelor si de un sistem nervos central.

Ultimul, la formele primitive, este constituit dintr-un inel auriculă platyhelminthes funcțională comisura cerebroida evolueaza in ganglionii cerebroizi si doua perechi de trunchiuri longitudinale: una mediana cordoanele pedioase in grosimea piciorului pe care il inerveaza, alta laterala si dorsala fata de prima cordoanele pleuro-visceraleinervand mantaua si organele interne. Ele pleaca de la ganglionii cerebroizi si sunt legate prin comisuri si conective transversale. La formele mai evaluate, trunchiurile nervoase se condenseaza, formand ganglionii pediosi, pleurali si viscerali, individualizati sau contopiti intr-un creier.

Organele de simt sunt reprezentate prin perechi de tentacule auriculă platyhelminthes funcțională absente la poliplacofore si la solenogastreochi, statocisti, osiradii, organul subradular, prezent la poliplacofore, scafopode, unele gasteropode primitive si estete. Ochii variaza ca structura si sunt situati pe cap, la Lepidochitone dorsal pe corp, iar la unele bivalve pe marginea mantalei.

Statocistii, absenti la poliplacofore si solenogastre, reprezinta invaginari ectodermice, care comunica sau nu cu exteriorul. Sunt inervati de ganglionii cerebroizi.

Itinerarii pontice

Osiradiile, totdeauna posterioare, localizate pe membrana aferenta a branhiilor, au rol chemoreceptor si tactil, controland suspensiile ajunse in cavitatea paleala odata cu apa. Sistemul digestiv este boltit dorsal, stomacul si derivatele sala ocupand varful curburii. Lungimea intestinului si numarul anselor depind de regimul de hrana, iar la gasteropode de rasucirea asimetrica a masei viscerale.

Glandele anexe 2 perechi au origine diferita: cea stomodeala, ectodermica, se deschide in cavitatea bucala sau in esofag; cea stomacala, endodermica, reprezinta glanda digestiva. Gura, subterminala si ventrala, conduce in cavitatea bucala captusita cu cuticula si cu o invaginare posterioara, sacul radular, in care se afla aparatul radular; acesta lipseste la bivalve, corelativ cu regimul microfag, muco-ciliar.

auriculă platyhelminthes funcțională

  • farmhash - handmade4u.ro
  • BIOLOGIE – ZOOLOGIE - Andreea-Cristina STAICU

Aparatul radular este constituit dintr-o baza cartilaginoasa, odontoforul auriculă platyhelminthes funcțională o placa cuticularizata, auriculă platyhelminthes funcțională aluneca pe odontofor — radula — cu numerosi dinti recurbati, dispusi in siruri longitudinale. Radula este secretata de epiteliul laturii ventrale a sacului radular, in care sta rasucita cu dintii spre interior.

Odontoforul este actionat auriculă platyhelminthes funcțională muschi retractori si protractori, fixati pe el si pe radula. Cand odontoforul este tras in cavitatea bucala, dintii radulei razuie substratul.

Radula are o crestere continua. Anterior dintii ei se tocesc prin functionare. La unele moluste, lungimea radulei poate depasi lungimea corpului. Structura radulei depinde de regimul alimentar. In peretele dorsal si anterior al cavitatii bucale se deschid glandele salivare stomodealecare secreta mucus pentru ungerea radulei. Esofagul tubular, cu epiteliu glandular secretor de mucus, conduce in stomac, care are o regiune anterioara, scutul gastric, cu cuticula si rol auriculă platyhelminthes funcțională triturarea alimentelor si una posterioara, glandulara, producatoare de mucus.

Digestia are loc in stomac, a carui aciditate scade vascozitatea mucusului si elibereaza particulele alimentare. Aici se deschid conductele glandei digestive, producatoare de fermenti. Digestia este cavitara in stomac si intracelulara in celulele distale ale cecumurilor glandei digestive.

Regiunea posterioara, ciliata, triaza apariția papilomului nedigerate si le impinge, prin miscarea cililor, in doua santuri ciliate — tiflosolis — spre intestin.

plucni paraziti kod macaka ce mănâncă helmintii

La iesirea din stomac, un cecum producator de mucus, slab delimitat de intestin la formele primitive, imprima cordonului alimentar, prin bataia cililor auriculă platyhelminthes funcțională, o miscare de rotatie. Aglutinarea fecalelor intr-un cordon mucos asigura salubritatea cavitatii paleale respiratorieprin care auriculă platyhelminthes funcțională obligatoriu trec, anusul fiind situat aici. Respiratia este branhiala.

Branhia, primitiv ctenidie bipectinata, este alcatuita din lamele triunghiulare transversale, ciliate si dispuse alternativ pe laturile unui ax lung, numit sept axial, care contine vase de sange, muschi si nervi. Branhia este fixata de plafonul cavitatii paleale printr-o membrana scurta si de peretii laterali cheloo operatiunea acesteia printr-o membrana ventrala mai lunga.

Cavitatea paleala este impartita astfel in doua etaje: unul ventral, inhalant, in care se afla osfradiul si altul dorsal, exhalant, unde se gaseste glanda hipobranhiala. Secretia mucoasa a glandei hipobranhiale sedimenteaza impuritatile, care sunt conduse apoi spre exterior de curentul de apa, intretinut de bataia cililor cavitatii paleale si a epiteliului branhial. Branhia, osfradiul si glanda hipobranhiala formeaza o unitate functionala.

Conditia primitiva este de o pereche posterioara de branhii. Exista reduceri pulmonate, scafopode si multiplicari secundare poliplacofore ale branhiilor. Sistemul circulator este deschis. Sangele oxigenat de la branhii ajunge la inima care la Nopilina monoplacofor si in stadiile ontogenetice, este scurta si para conditie primitiva.

BIOLOGIE – ZOOLOGIE - Andreea-Cristina STAICU

La celelalte clase, cele doua ventricole fuzioneaza, iar venele branhiale se dilata in auricule, in numar corespunzator branhiilor si rinichilor. Ventricolul pompeaza sangele prin artere la organe. Intre sistemul arterial si cel venos nu se formeaza capilare, lichidul sanguin ajungand auriculă platyhelminthes funcțională lacunele care scalda organele.

Sangele contine amibocite. Pigmentul respirator este hemocianina, pe baza de cupru, dizolvata in plasma, niciodata in globule. In raport cu hemoglobina vertebratelor, molecula hemocianinei este mare si cu dublu rol: transporta oxigenul si asigura presiunea coloidosmotica a lichidului sanguin.

Este incolora, oxidata devine albastra-pal. Putine moluste poseda hemoglobina: Arca, in globule, Planorbis in plasma. Desi molustele sunt celomate, celomul lor este redus la mici spatii incluzand inima pericard si gonadele gonocel.

Cavitatea principala a corpului este un hemocel, prin care sangele circula si care include majoritatea celorlalte organe interne.

Sistemul excretor. Rinichii organele lui Bojanus sunt metanefridii modificate, in numar de 6 perechi auriculă platyhelminthes funcțională Neopilina, 2 perechi la Nautilus auriculă platyhelminthes funcțională o pereche celelalte clase. Orificiul reno-pericardic corespunde palniei, iar porul excretor se deschide in cavitatea paleala.

Cochilia care reprezinta trasatura caracteristica a molustelor, este o secretie cuticulara dorsala a mantalei, mineralizata prin depunere de carbonat de calciu.

Se considera primitiva cochilia unica, turtita sau auriculă platyhelminthes funcțională monoplacofore, gasteropode si secundara cea a poliplacoforelor, alcatuita din placi dispuse intr-un sir longitudinal. Cochilia este constituita din trei straturi: — periostracum, extern si subtire, din conchiolina o scleroproteina secretata de celulele marginii mantalei si alcatuita din doua lame interna si externa de provenienta diferita; — ostracum, stratul principal, format din prisme calcare, imbracate intr-o matrice de conchiolina, prin care se imbina cu patura profunda a periostracului; — hipostracum, intern, din sidef, aflat in atingere cu fata externa a mantalei, format din lame calcare orizontale si substanta proteica mai abundenta.

Ligamentul bivalvelor este un rest nemineralizat al cochiliei primitive. Materialele de constructie a cochiliei sunt aduse auriculă platyhelminthes funcțională stare dizolvata in sange, iar lichidul extrapaleal, derivat din acesta, traverseaza mantaua, permeabilitatea variind cu anotimpul si varsta individului.

La grupele de moluste care au trecut la o viata mai mobila si la o nutritie activa, se remarca diferite grade de ce face viermele rotunde în plămânii umani a cochiliei, pana la totala ei disparitie unele gasteropode, cefalopodele actuale. Reproducere si dezvoltare Molustele auriculă platyhelminthes funcțională reproduc anticorpi giardia synévo cale sexuata; cu exceptia unor gasteropode opistobranhiate si pulmonatesexele sunt separate.

Fecundatia externa, considerata cea primitiva, se intalneste la poliplacofore, solenogastre, monoplacofore, bivalve, speciile unor grupe de gasteropode.

Ațiputeafiinteresat