Tenebre la om

Când zgomote ciudate încep să răsune în miez de noapte ciocănituri în ziduri, trosnete, gâlgâit ca de apă prin ţevi goale, scârţâitul treptelor sub paşii cuiva nevăzut … Când uşile se trântesc singure, ferestrele se deschid fără vreo răbufnire de vânt şi filele unei cărţi uitate pe masă se răsfoiesc de la sine… Când ceşti şi pahare se fac ţăndări pe podea, lămpile se clatină ca la cutremur, statuete cad de pe rafturi, scaune se rostogolesc prin văzduh, sertare ţâşnesc din dulapuri şi sticlele explodează… Când se întâmplă toate acestea, sau măcar o parte, martorii înţeleg — adesea tardiv, tenebre la om ce au încercat întâi să ignore, apoi să nege realitatea — că în casa lor s-a instalat o forţă stranie, care le spulberă certitudini până atunci imuabile.

Tenebrae

Nimeni şi nimic nu poate să îi ajute: societatea le oferă ostracizare, nu soluţii, poliţia îşi declină competenţa, exorcistul se declară, în cele din urmă, neputincios. Iar apoi… Lucrurile neînsufleţite pornesc vânătoarea de oameni, mâini nevăzute se întind să îi apuce şi spirite rătăcite, răzbunătoare ori geloase, prind glas, cerându-și viaţa înapoi… Ce pot face martorii într-o situaţie care le depăşeşte nu doar puterea de a îndura, ci tenebre la om capacitatea de înţelegere?

C'est impressionnant d'expérimenter les ténèbres et de ne pas y succomber. Ei bine, este impresionant pentru a experimenta întuneric și să nu fie consumate de acesta. Ilfutun tempsoùlemonde aété plongé dans les ténèbres et le chaos.

Răspunsul este simplu, la îndemână: să plece. Majoritatea aleg fuga, refuzând coşmarul, încercând să uite și să regăsească reperele normalităţii. Unii nu pot.

Alţii însă nu vor. Refuză să accepte supremaţia altcuiva — om, demon sau spirit — în propriul teritoriu.

Şi atunci urmează încercarea voinţei, tenebre la om răbdării, într-un conflict deschis, ce se va prelungi săptămâni, luni, câteodată ani. Şi, pe măsură ce înfruntarea cu duşmanul invizibil începe să semene tot mai mult a război, ajung să întrevadă adevărul: nu sunt.