Viermi de ac periculoși pentru om

Limbricii - paraziti intestinali

Free DNS service Dăunători Din păcate lista tuturor dăunătorilor este foarte lungă, şi nu este definitivă, existând cazuri în care apar noi dăunători. În continuare sunt prezentaţi cei mai comuni dăunători, viermi de ac periculoși pentru om prin faptul că sunt foarte răspândiţi implicit sunt şi cei mai periculoşi.

viermi de ac periculoși pentru om

Sunt foarte bine adaptate la zbor şi au un corp aerodinamic. Au un cap mobil, cu gât distinct, şi, în cele mai multe cazuri, au ochii pe părţile laterale ale capului. Uzual femela depune cât mai aproape de surse de hrană ouă din care se dezvoltă larve. Există specii la care larvele ies din ouă imediat ce acestea au fost depuse, şi chiar câteva specii de muşte vivipare. Larvele sunt vermiforme, au o dezvoltare rapidă şi o anatomie ce le permite să consume cât mai multă hrană într-un timp foarte scurt.

viermi albi la om

Larvele se transformă în pupe care mai apoi devin muşte şi în câteva zile pot începe să depună ouă. Cea mai răspândită specie este musca de casă. Aceasta trăieşte între 15 şi 25 de zile şi poate depune câte de ouă la intervale de la 4 la 20 de zile. Matematic, în condiţii perfecete, dintr-o pereche de muşte care începe să depună ouă la începutul lunii aprilie pot ieşi ,, muşte până la sfârşitul lunii August.

Din fericire în realitate nu există condiţii care să permită muştelor să se înmulţească la capacitate maximă; se estimează totuşi că în anumite condiţii numărul "urmaşilor" unei singure perechi de muşte poate depăşii trei milioane de adulţi într-un singur sezon. Accesul la hrană, în viermi de ac periculoși pentru om zaharuri şi proteine, prelungeşte viaţa muştelor şi creşte capacitatea de reproducere.

De obicei muştele se dezvoltă în excremente animale, cadavre sau alte surse de hrană şi umezeală. Cel mai mare pericol este reprezentat de bolile pe care musca de casă le poate transmite. Mustele se hrănesc şi din gunoaie, fecale sau alte materii contaminate de agenţi patogeni.

Viermii Si Parazitii Intestinali La Om

În timpul hrănirii  din aceste surse muştele se contaminează cu viruşi, bacterii, ouă de viermi paraziţi, etc, care pot supraviţuii zile întregi în sau pe corpul muştelor. Odată ajunse în contact cu hrana consumată de oameni muştele infestează hrana cu agenţii patogeni pe care îi poartă, prin contact simplu, defecare şi în special prin regurgitare.

Regurgitarea face parte din procesul de hrănire al muştelor, deoarece acestea nu pot consuma hrană solidă, iar pentru a se hrăni dizolvă mai întâi hrana cu sucuri gastrice. Sunt peste de agenţi patogeni uzual transmişi de muscă, printre care:  tuberculoza, conjunctivita, poliomielita, febra tifoida, holera, lepra, dizenteria, hepatita A, encefalita, meningita aseptică, tifosul de lăstăriş, salmonela, antrax, viermi paraziţi.

O altă muscă des întâlnită este musca de cal, sau tăunul.

Care sunt simptomele limbricilor?

Deşi masculii se hrănesc cu nectar, femelele se hrănesc cu sânge, şi pot transmite foarte multe boli transmisibile prin sânge, ceea ce face această muscă deosebit de periculoasă Spre deosebire de alte insecte care se hranesc cu sânge, tăunul nu înţeapă cu un ac, ci muşcă cu mandibulele prin forfecare pentru a cauza o sângerare cât mai puternică.

În unele cazuri tăunul reuşeşte să smulgă o mică bucată de piele moale pe care mai apoi o consumă. După muşcătură, tăunul pompează salivă în rană pentru a împiedica coagularea sângelui, si dacă nu este alungat continuă să se hrănească cu sângele din rană.

Pe lângă faptul că transmit boli, tăunii rănesc şi slăbesc animalele.

Limbricii – paraziti intestinali

Un număr de muşte care se hrănesc timp de 6 ore consumă aproximativ ml de sânge. S-au înregistrat cazuri de vaci care au pierdut aproximativ ml de sânge pe zi din cauza tăunilor, ceea ce a dus la slăbirea vacilor şi scăderea drastică a producţiei de lapte. Ţânţarul Ţânţarul face parte din aceelaşi ordin de insecte ca şi musca, ordinul Diptera, dar din familia Culicidae, în care există aproximativ de specii.

viermi de ac periculoși pentru om

Ţânţarii trec prin 4 stadii: ouă, larve, pupe şi adulţi. La fiecare ciclu de reproducere femela depune între 50 şi ouă plutitoare pe suprafaţa apei.

Ouăle ţânţarului Anofel se disting prin faptul că au două flotoare, pe când celelate specii au doar unul. În funcţie de temperatură, cancer colon pathology aproximativ 5 zile din aceste ouă ies larve.

Larvele se hrănesc cu microorganisme din apă şi au mai multe stadii de creştere în care năpârlesc.

Încărcat de

Uzual larvele stau la suprafaţa apei, dar se pot scufunda pentru a se feri de pericole. În caz de condiţii nefavorabile temperaturi scăzute ţânţarii pot rămâne în stadiul de larvă chiar şi câteva luni. Odată ce larva s-a dezvoltat suficient, se transformă în pupă. Pupa ţânţarului se deosebeşte de pupele altor specii prin faptul că este activă. Pupa se dezvoltă în adult în aproximativ 2 zile. Durata totală de viaţă a ţânţarului este de aproximativ 2 săptămâni, dar în condiţii bune căldură şi umiditate poate supravieţuii şi 1 lună, ceea ce face ca populaţia de ţânţari să se înmulţească mai mult decât în condiţii obişnuite.

Deoarece se dezvoltă din ouă in adult în câteva zile aproximativ 1 săptămână în timpul verii tânţarii de pot înmulţi în orice apă stătătoare, inclusiv apele din subsoluri sau apă de ploaie adunată în streşini, în diverse obiecte de pe lângă gospodării cutii, cauciucuri, vase pentru floriîn găurile din pavaj, etc. Femela ţânţar se hrăneşte cu sângele animalelor cu sânge cald.

wart foot spray

Din această cauză ţânţarii sunt factorul cel mai puternic de transmitere a bolilor infecţioase, boli ce omoară anual milioane de oameni în toată lumea. Numai pe continentul Africa, malaria transmisă de ţânţari omoară anual peste oameni.

Ce sunt limbricii?

Înţepăturile de ţânţari provoacă reacţii care se manifesta prin înroşirea pielii şi formarea unei umflături iritante. Prin scărpinarea acestor umflături se pot produce leziuni, infectii şi chiar febră. Riscul este mai mare în cazul copiilor, pentru lecba hpv virus cei mici nu pot suporta mâncărimea şi se scarpină mai mult, cauzând pe piele răni care se pot infecta cu bacteriile aflate în mediul înconjurător.

Deşi bolile transmise de ţânţari sunt mai numeroase şi mai frecvente în zonele cu climă caldă, schimbările de climă şi mediu din zona Europie vor schimba riscul de apariţie al bolilor transmise prin insecte în Europa.

Este posibil să observăm răspândirea unor boli cum ar fi febra West Nile, chikungunya, Dengue sau Rift Valley în zone în care acestea nu au fost văzute niciodată. În România, acum câţiva ani a existat o severă epidemie de encefalită cauzată de virusul West Nile, transmis de tânţari.

viermi la oameni decât să le aducă kutil hpv pada pria

De asemenea, în anuls-au descoperit în zona oraşului Călăraşi exemplare din specia ţânţarului Anofel, care răspândeşte malaria. Tot în anulîn Italia, zona orasului Ravenna, a existat o epidemie de febră chikungunya care a afectat aproape de persoane. Înţepătura de ţânţar este agravată şi de substanţele pe care ţânţarul le injectează în organism.

viermi de ac periculoși pentru om

Pe lângă faptul că transmite boli, ţânţarii injectează în organismul din care se hrănesc substanţe ce împiedică coagularea sângelui şi dilată vasele sanguine.

Ațiputeafiinteresat